Seara de mai

E seara , o seara placuta de mai ,
Si tu esti aici langa sufletul meu ...
Si vei ramane aici langa mine , mereu ...
E seara , o seara placuta de mai

Ochii inchisi

Nu toti ochii inchisi viseaza acelasi vis .

Twisted

De ce nu esti ? De ce mai sunt ?
De ce atatea de spus ?
De ce nu ...
Un singur cuvant .
De ce deloc si nu in plus ?
De ce eu si nu tu ?
De ce asa ?
De ce atatea intrebari ?
De ce eu si nu altcineva ?
De-ar fi sa spun ...
Spune-a-vai ce ?
Ce bine-ar fi sa nu ma mai intreb De ce ...

;)

E intuneric , atat de intuneric incat mi-e greu sa imi vad mainile
Mi-e greu sa imi amintesc cine sunt , sau cine esti tu
Ma doare ca nu mai stiu de unde sa imi culeg amintirile
Despre mine sau noi , daca a fost bine sau nu ...

Asi vrea sa iti simt parfumul in nari ... si barbia pe umarul meu
Cu buzele sa imi mangai parul , asa cum , parca ... o faceai mereu ...

Mi-e dor de o ceasca de ceai si de caldura , lumina , de soare de mai

Mult mai multe ambitii , putine satisfactii ...

Hai ca mai postez si eu , ceva ... Sunt certat ca nu o fac mai des .
Astazi o sa aberez despre ce parere am eu vis-a-vis de societatea in care traim , de raporturile sociale si de legaturile sentimentale tensionate si supuse unui set de reguli inrobitoare si care in final , fac sa dispara vraja .
Cand eram noi mici ( as in clasa a doua ) , invatatoarea ii intreba pe copii , in timpul unei ore mai relaxate ... Ce vor ei sa se faca , atunci cand vor fi mari ... :) . Unii raspundeau ca vor sa se faca avocat ca tata , altii ca vor sa fie mecanici de tren , parasutisti , spioni , politisti , taxatori de bilete la metrou , cinema sau RATB ... Orice le starnea imaginatia , era o alternativa sincera pentru viata ce o vor duce atunci cand vor fi mari . Aceia erau copii anilor optzeci , generatia supusa si ordonata ai regimului comunist ( inca ) , ce aveau penare de lemn , calimari de cerneala si ghiozdane de piele maro .
Aveam pe vremea aceea , cheia de gat , cheie ce o pierdeam des si asta nu era deloc un lucru bun ... dar deloc ... Noi eram copii care primeau bataie , mergeau la olimpiade mai tarziu , purtam uniforme si citeam Magazinul Istoric , ca lecturi suplimentare celor trei carti pe saptamana pe care le devoram .
Citeam Jules Verne , Dumas , Stendhall , Dostoievsky , Petre Ispirescu , Creanga , Clavel , Swift , O'Neil , si multi multi altii . Dar ... paradoxal , unii vroiam sa controlam bilete in tren . Si nu putini erau cei care isi alegeau meserii ca : profesor de muzica , fizica , chimie , sport , biologie , etc , sau laborant , bibliotecar .
Astazi , la aproape douazeci de ani de lunga si interesanta tranzitie , generatiile celor nascuti dupa 1985 , cei care n-au apucat sa ia bataie in anii de trista amintire , sunt complet diferiti de noi in ceea ce priveste viziunea de ansamblu .
Nu mai vor sa citeasca , nu mai vor sa munceasca , nu mai vor sa sufere , nu mai vor sa lupte pentru idealuri greu de realizat si ce necesita sacrificii mari .
Ei vor sa aiba , sa detina , sa castige usor , sa fie apreciati desi nu ofera motive , sa fie iubiti desi au uitat complet care ar fi definitia iubirii , sa urce trepte sociale , sa fie mai buni dar in aparenta .
Nu vor mai exista taxatori de bilete la cinema , femei de serviciu , laboranti si bibliotecari . Nu vor mai exista oameni care se urca pe munte sa cante pe frig din chitara si nici genii ascunse prin catedre de liceu . Nu va mai exista nimic ce necesita sacrificiu si suferinta , pentru ca acesti oameni nu mai vor sa sufere , ci vor sa ia totul de-a gata , indiferent de cat de superficiala ar fi toata viata lor de fapt .
Liceenii , prin excelenta , a surprins puternic puritatea si adevarate trairi sufletesti ale tinerilor din anii optzeci .
Astazi vom mai vedea fete frumoase si de familie buna care sa se indragosteasca de-un baiat sarac ? Vom mai vedea plimbari prin parc si sacrificii , suferinte si daruire ? Eu zic ca nu ... Acum exista porno , amfetamine , machiaje , toale de firma , telefoane mobile si computere , masini de figuri si manele ( sau House - u pick ) .
Nemultumirea , frustrarile si vitrinele din mall-uri i-au impins pe tineri sa fie asa si poate inca ne transforma si pe unii din noi cei care am purtat cheia de gat in anii optzeci .
Cum va explicati ca toate manechinele sunt studente la drept si nici una la litere ? Apropos ... mai e cineva student la litere ???
Ar mai fi enorm de multe de zis pe tema asta dar esenta e ca e criza de sentimente , inca . Poate ca ar trebui sa reinvatam sa luptam pentru idealuri absurde .

De ce scriu eu poezii ?

De ce poet ? Si de ce nu ? E mai usor asa ...
Asa cred eu ca da ...
De ce ai crede tu ca nu ?
Si de ce-asi crede eu ce imi spui tu ?

Din viata , bani si glume si prieteni vechi
Nu mai raman nici vorbe , nici perechi
Dar cate-un gand razlet , o cugetare ...
Ramane sa strabata lumea mare

Ramai si tu cate un pic cu ea ...
Ai zamislit-o doar si fuse vrerea ta
Si altii de-or citi ce-ai scris
Probabil o vor adopta

De-asta , poet si nu un inginer
Caci sufletul e in cuvinte , nu in fier

o Poezie , alta Poezie ... iar nu pot sa dorm ...

Glasul tau mi-l amintesc , asa... ca prin vis
Si chipul tau mi-l amintesc ca un poem inca nescris ...
Te-am uitat ? Probabil inca nu , dar pot ...
Si te-asi uita ? Asi vrea sa uit de tot ...

Mi-apari in ganduri , cand si cand ca un refren
Ce nu il poti uita , peren ...
Suntem noi unici ? , oare ? , dac-am stii
Probabil ca nu ne-am schimba mereu si-am fi mereu copii

Si-am vrea sa stim , caci unici de n-am fi
Ne-am regasi mereu perechi , sa stii ...
Dar de nu suntem unici , nu-i mai bine ?
De te-asi gasi mereu in alta , tot pe tine ?

Dar oare eu nu te-am crezut a fi altcineva ?
O amintire veche uitata pe-undeva ...
S-a regasit in ochii tai si-n glasul tau si in privirea ta ...
Si mi-a parut ca esti , dar nu ai fost a mea

Caci nu ai fost de la-nceput , caci de-ai fi fost ..
N-am fi rostit atatea vorbe fara rost
Si n-am fi stat sa ne-ntrebam de ce si cum ...
Si n-asi mai fi dorit sa te mai uit acum