Noapte

Picura ... Picura intr-un zgomot surd pe podeaua din baie . Un nor de ceata invaluia garsoniera si umezeala din camera devenise insuportabila .
Era intuneric bezna . Probabil ca becul de pe aleea din spatele blocului era ars si vor veni sa il schimbe de-abia in doua saptamani minim . Nu se mai vedeau decat becurile de la frigiderul care duduia indracit incercand sa raceasca un mustar si o apa minerala lasate acolo de acum mult timp ...
Cerul era intunecat si plin de nori . Luna nu se mai vedea decat asa ... ca o biata pala de lunina in spatele unei perdele .
Pe la ora doua , m-am trezit . Mi-am luat in picioare papucii mei de casa , rosi si jepcariti ...Mi-am aprins o tigara si am inceput sa ma plimb de colo-ncoace , gandindu-ma la realitati si aspiratii ...
Rahat ... n-aveam cum sa mai adorm ..de fapt ... Am inchis robinetul din baie , am aprins lumina si am inceput sa pocnesc frigiderul . Nu a tacut . De fapt , parca incepuse sa urle mai rau .
L-am lasat sa urle . Doar nu aveam cum sa-l inchid . Mustarul meu merita macar atat .
Ma gandeam ... La ce imi trebuie mie frigider ?
Uite ca imi trebuie ... Venea raspunsul ... Nu toate lucrurile au un rost . Au doar explicatii . Asa si cu frigiderul . Asa si cu canapeaua .
Aia nu mai era de mult canapea . Imi trebuia alta . Ar fi avut si rost . Dar nu ar fi avut explicatie . Aveam deja canapea .
Ma gandeam ca , de fapt , am devenit un om al uzantelor . Prea ma interesa doar sa dea bine tot ce fac . Ma interesa parerea oamenilor din jur despre orice ma inconjura . Ajunsesem sa modific titlurile de salvari de jocuri pe care le aveam . Daca le vedea cineva si nu se ridicau la inaltimea asteptarilor ?
Pai da ... Mi-am spus dezamagit .. Asta e ... Nu mai imi iau canapea , ca am . Imi iau un monitor mare .
Alaltaieri intrase cineva la mine in casa si mi-a ras in nas de amaratul meu de monitor second hand . Aveam sa imi iau un monitor mai mare si sa dorm in continuare culcat intre bratele majestuoase ale canapelei .
Ce daca ma durea gatul dimineata ? Conta ? De fapt cred ca despre asta e vorba in neplacerile vietii ... despre a nu spune ce te doare ...
Am iesit sa iau aer . In casa se instaurase un iz de abur contopit cu fum de tigara ce intra peste tot .. in haine , in nari , in televizor , in parul imbacsit si nespalat pe care uitasem sa-l tund .
Da lasa ... maine imi iau io monitor si totul o sa fie bine ... Am deschis usa terasei si am iesit cu pasi siguri pe acoperisul blocului ...
Ce negru si intunecat parea cerul ... cred ca atunci mi-am dat seama prima data cat de grea poate fi , si cat de apasatoare este singuratatea . Sub un cer atat de intunecat , simteai ca vei muri singur si al nimanui .
M-am culcat pe chaise-long-ul de plaja si ma zgaiam in sus ... doar doar vedeam si eu ceva interesant ... Vedeam ? Nu cred ca vedeam nimic dar ajunsese destul de placut sa simti aerul ala rece pe piele si stateam acolo ..parca asteptand sa se intample ceva .
Asteptam o revolutie de cand eram mic si invatasem cuvantul . Numai ca nu dadusem niciodata nastere uneia .Eram un tip plin de energie ce exploda incetul cu incetul in mine insumi ..si asta ma consuma .
Am adormit acolo pe terasa ... si cred ca si in ziua de astazi inca mai dorm . Revolutiile nu se intampla asa ... cu una cu doua . Monitor, in schimb , mi-am luat ...

Copii

De ce am fost cu toti copii ?
De ce e voie doar sa stii ?
Cum e sa fi copil o vreme
Si timpul iute sa te cheme ?

Te cheama doar o vreme-ncet ...
Si tu te duci si vrei , Biet ..
Inconstient iti pierzi din soare ...
Si nici nu-i timp sa spui ce doare ...

Te duci in timp , un timp in ceata ...
Si te trezesti de dimineata ...
Ca nu mai esti copil , si doare ...
Ca nu mai stai mereu sub soare ...

Si vezi si ploaie si furtuna ,
Induri si geruri ,sloi si bruma
Si te intrebi de ce nu stii ?
De ce nu vom mai fi copii

De ce nu poate-a vietii cale ...
Sa se invarta-ntr-un cerc moale
Sa te opreasca sa te cheme...
Iar tu sa te mai joci o vreme ...

:)

Tu mi-ai spus odata-n doara
Intr-un miez de primavara
Nici pe ziua nici pe seara
Ca mai mult o sa ma doara

De voi vrea sa stau cu tine ...
Nici a rau , nu-i nici a bine
Nici nu strange , nici nu tine
Nici nu pleaca nici nu vine

Nici nu cer o seara noapte ,
Vreau doar sa te am aproape
Nici cu vorbe nici cu soapte
Ci cu zambete sub pleoape

Si cu ochii dulci alene
Ghemuiti usor sub gene
Sa te uiti la mine-o vreme
Pana-o sa te cheme ENE ...

Si-am sa-ti fur doar un sarut
Usor doar ca ti-a parut
Nici n-oi stii cum a-nceput

Pace

Pace , plange pamantul cu ochi tristi de luna
Indreapta spre noi ...
Tace adanc de furtuna si plange
Plange cu lacrimi de ploi ....
Vis , dor de furtuna pamantul se strange
Si urla , ridica , se zbate si tuna ...

Iar eu ma ridic dintre voi ....

Tabu

Societatile sunt construite pe baza unor tabuu-ri .Oamenii se organizeaza , traiesc ,se inmultesc , se hranesc pe baza acestora .
Ne hranim cursul vietii cu actiuni isvorate din interdictii .
Religiile le stabilesc si oamenii transforma unele interdictii in legi , iar mai apoi in morala si reguli de conduita .

Din nou despre romani

Romanul este un individ care isi duce existenta in haite , hamesit si aidoma sacalului , fricos , mistic si adept al oricarei diete .
Romanul are drept caracteristica principala - frica . Frica de mai bine , frica de mai rau , frica de nou , frica de vechi , frica de vecini , frica de nevasta , frica de piata imobiliara , frica de vremea de-afara , frica de Dumnezeu , frica de preoti , frica de autoritati , frica de functionari , frica de vanzatorii de la Metro , de zugravi , instalatori , de curve , de orice ii inconjoara .
Frica defineste Romanul .
Cel caruia nu ii este frica , se preface . In fapt se ascunde in spatele bravadei . Daca vei sta sa incerci sa ii gasesti frica , o vei descoperi bine ascunsa in strafundurile caracterului respectivului individ ... pulsand cu ardoare frustrari bine impachetate sub o forma sau alta .
In nici o tara din lume , nu cred ca s-a gasit un popor mai usor de indobitocit decat poporul roman cel fricos .

Dor

Noaptea , privesc catre luna prin geamul ferestrei inchise
Si umbra ce-mi cade usor peste gene trezeste senzatii
de dor
Mi-e dor de povesti traite din plin si inca nescrise
Mi-e dor de starea de veghe , de noaptea adanca ... de tine mi-e dor

Si dorul , cuvant de umplut dictionare
Nu stie a spune ce simt eu acum
Caci sufletul meu traieste-o carare
De ape si pajisti innecate in scrum ...

De ce oare dorul a fost zamislit din iubire ?
De ce nu a fost doar un alt trist cuvant ?
De ce toti se plang in adanca nestire
Din prea mare patima , prea mult avant ...

Privesc catre luna ce bate in geam ...
Si dor , doar devine din nou amintire...
De noptile-n care cu gandul la tine vegheam ...

Roua

Dis de zori din dimineata ,
Inca mai roua in ceata ,
Inca mai roua cu ape
Peste frunze , peste pleoape ,

Si dormeam ades afara ,
In nopti reci de primavara
Dis de zori de dimineata
Ma trezeam cu roua-n fata

Si plecam pe dealuri verzi
Sa te duci si sa te pierzi
Sa urci doar pe pante grele
Sa cobori apoi pe ele

Alergam mereu pe dealuri
Si cantam de cer si valuri
Si de iarba si de ape
Si de-ai mei parinti aproape

Si stateam doar ziua mare
Alergam doar pe picioare
Si descult prin povarnisuri
Rupeam straiele-n desisuri

La bunici era poveste
Acum sunt dar nu mai este ...
Acum fiul meu odata
Poate-ar vrea si el sa vada

Ce a fost si va mai fi
De am fi din nou copii

Aberatii de primavara

Plangi noapte cu lacrini adanci ...
Plangi sufletul meu pustiu si senin ,
Ca cerul vazut de pe stanci ,

Mori , cate-un pic lumina de vis ,
Mori speranta inecata-n venin
Caci portile tale acum s-au inchis ...

Vezi clipe si anii ce trec adormiti
Prin visele mele adanci si pustii
Din treacat vezi ochii umbriti

Nu cer iertare si nici sentimente
Nu caut sa fiu un martir
Nici ganduri de patimi , senzatii abjecte
Incerc doar sa fiu un satir ...
Caci viata-ne-mbraca in straie de gala
Si norii ne-adorm un pic cate-un pic
In trairi de marire si fala
Si in final nu ramane nimic

De dimineata

De-abia deschideam ochii dimineata cand eram copil .. Pe la ora zece , lumina intra prin geamurile pozitionate meschin sub un mare desis si imi gadila tampla ... Oftam de nervi ca m-am trezit ... Era zece dimineata ... Prin anii optzeci ... Si ma trezeam bine mersi intr-un dormitor dintr-un demisol , in spatele Spitalului Coltea ... Zona buna , pestrita si ferita de putinul suflu al orasului ce avea sa devina Bucurestiul de-acum ...
Pe vremea aia nu erau manele , nu erau in forma asta ... te mai trezeai dimineata in duduitul muzicii tiganesti de la nu stiu ce nunta , petrecere sau ce mai aveau tiganii din spatele blocului .
Erau multi tigani in zona ... Imbracati la costum , cu pantofi cu gaurele , tupeisti in limita normalului , traiau liberi ...
Ma rog ... aici chiar nu-i vorba de tigani ... E vorba de demisolul meu .
Demisolul asta avea ceva special , un aer de pisat de pisica amestecat cu igrasie si cu aer curat de vara care intra prin gemuletul deschis din aprilie pana in septembrie care ii dadea un iz de poveste .
Aveam niste nadragi verzi , lalai rau de tot care cadeau de pe mine ... Trebuia sa ii tin cu o mana mereu de frica sa nu cada .
Cu nadragii in mana si cu ochii inca inchisi dupa somnul de doishpe ore ma duceam in apartament la ai mei ... trebuia sa fie ceva de mancare , orice ..si o gura de apa de la frigider ... apa de-aia de robinet ...
Ajungeam in bucatarie ... Tata facea omleta in timp ce omora din zbor cateva batalioane de gandaci ... Ii omoram pe vremea aia cu cutia de chibrituri ... Pe rand ... unul cate unul gandacii cadeau la datorie ...
Si ce era mai frumos pe vremea aia decat masa de dimineata ? Pai cam nimic nu intrecea complexitatea mesei de dimineata , caci la masa de dimineata , eu cu fratele meu , amandoi cu nadragi verzi si bluze de trening jegoase , invatam sa ii judecam pe ceilalti .
Tata in timp ce facea omleta , canta un cantecel si tinea lectii de viata ... Cu exemple , cu dezvaluiri , in principal ... cu barfe despre toti cunoscutii ...
Si-uite-asa aflam noi la varsta aia ce-i aia un adulter , de ce administratorul e un om frustrat si cat mai costa o casa in Armeneasca si de ce cutarescu se bate pe mostenirea lui cu inca trei frati ...

Cine stie ?

Cine stie oare-a spune
Cate-s vechi sau noi in lume ?
Cate-s bune , cate-s rele
Tot ce zace ici , sub stele ...

Cine stie a minti , a vinde si a iubi ?
Cine stie a roti , a urla si a sminti ?
Cine cauta sub perne , vise triste si pustii ?
Cine-s eu si cine tu ?
Cine-i da si cine nu ?
Si de ce ai fi acela ? Sa raspunzi nici tu nu stii...

Cand e noapte sau e zi ?
Cand e ploaie sau e soare ?
Cand iti place , cand te doare ?
Cand te uiti la fiecare ?
Cand te-ntrebi de nori si stele ?
Si de ce te uiti la ele ?

De ce nu te-nchizi in tine ?
Intre vise si suspine ?
Intre ganduri de marire ?
Insirate in nestire ...

Aruncate la-ntamplare ..
Stau cu toate vechi sub soare
Nimeni nu stie a spune ...
Cate-s vechi si noi in lume

De ce ? De unde ? Cu cine ?

De unde pana unde , si de ce pentru ce ,cu cine si pentru cine ... Sunt Intrebarile unei generatii de oameni nascuti pentru a raspunde ... Cu greu pot pune intrebari noi ..Cu greu pot da raspunsuri neconventionale .
Unde s-a stins flacara ? Si de ce nimeni nu o mai aprinde ? E intuneric si rece aici , printre chipuri nonfamiliare , printre masinile din oras , printre praful din santiere ridicat la rang de pulbere de aur , printre casele mizere cu canapele din Epoca de aur si aragazul de la bunica , inca murdar de la mare bucatareala de Pasti , printre cumparatorii din Supermarket-uri si printre noi cei ascunsi in spatele unui monitor TFT , preocupati cu regasirea sinelui si cu downloadarea asidua de Porno .
Pai da... Chestia cu flacara e trecuta de mult ... A fost parca si-un cenaclu in care mamele voastre, ca a mea nu , sigur , isi redescopereau trairile hippiote cu putin timp inainte de marea catacombizare . Acum descopera preturi bune la IKEA .
De ce catacombe ? Pentru ca e intortocheat , intunecat si sumbru ... Precum primii crestini intemnitati , ratacim prin coridoarele magazinelor in cautarea luminii , prin strazile jegoase in cautarea unei noi destinatii la care ne e foarte greu sa ajungem , acumuland frustrari demne de cei mai opresati , obiditi si nenorociti oameni din istorie .
Aia au fost primii crestini .
Noi suntem ultimii . Acum nu ne mai opreseaza nimeni . Catacombele sunt luminoase , pavate cu gresie sau asfalt bun si proaspat turnat , impodobite cu reclame de toate felurile , de la apa de gura la chiloti si alte accesorii si mesaje de bine pentru viitor .
Viitor ? Pai de ce ?
In evul mediu ... toti asteptau sa se incheie razboiul nushcare , sa abdice regele , sa vina ala nou , sa iasa naibii odata legea aia cu iobagii , sa se schimbe lucruri ; sa se schimbe cu adevarat ceva ...
Acum totul s-a asezat . Avem de toate . Am devenit non violenti . Am devenit calmi ca niste vaci indiene , mult prea preocupati de uzante , reguli si de cumparaturi .
Noroc ca din fericire au mai ramas Africa si Orientul Mijlociu ... Niste amarati fara aparare cu care , din cand in cand mai mergem sa ne distram omorandu-le copii si femeile . Barbatii lor oricum se omoara intre ei .
De-asta zic io ca razboaiele erau bune . Distrugand totul aveai ocazia sa creezi ceva nou , poate mai bun , poate mai rau , dar diferit .
Hitler a fost un pictor de doi lei . Fara primul razboi mondial , ar fi murit de moarte naturala si s-ar fi inventat mai tarziu , calculatoarele , rachetele , si o gramada de chestii in medicina cu a caror descoperire nici nu vrem sa ne incarcam constiinta .
NU sunt un anarhist . Imi place ordinea ..oarecum sunt chiar un tip ordonat , dar sincer mi-ar placea sa se intample ceva , sa cada ceva , sa racneasca cineva si lucrurile maine sa nu mai fie la fel . Inceputurile sunt bune .Schimbarile sunt bune .