Dis de zori din dimineata ,
Inca mai roua in ceata ,
Inca mai roua cu ape
Peste frunze , peste pleoape ,
Si dormeam ades afara ,
In nopti reci de primavara
Dis de zori de dimineata
Ma trezeam cu roua-n fata
Si plecam pe dealuri verzi
Sa te duci si sa te pierzi
Sa urci doar pe pante grele
Sa cobori apoi pe ele
Alergam mereu pe dealuri
Si cantam de cer si valuri
Si de iarba si de ape
Si de-ai mei parinti aproape
Si stateam doar ziua mare
Alergam doar pe picioare
Si descult prin povarnisuri
Rupeam straiele-n desisuri
La bunici era poveste
Acum sunt dar nu mai este ...
Acum fiul meu odata
Poate-ar vrea si el sa vada
Ce a fost si va mai fi
De am fi din nou copii
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu