Noapte

Picura ... Picura intr-un zgomot surd pe podeaua din baie . Un nor de ceata invaluia garsoniera si umezeala din camera devenise insuportabila .
Era intuneric bezna . Probabil ca becul de pe aleea din spatele blocului era ars si vor veni sa il schimbe de-abia in doua saptamani minim . Nu se mai vedeau decat becurile de la frigiderul care duduia indracit incercand sa raceasca un mustar si o apa minerala lasate acolo de acum mult timp ...
Cerul era intunecat si plin de nori . Luna nu se mai vedea decat asa ... ca o biata pala de lunina in spatele unei perdele .
Pe la ora doua , m-am trezit . Mi-am luat in picioare papucii mei de casa , rosi si jepcariti ...Mi-am aprins o tigara si am inceput sa ma plimb de colo-ncoace , gandindu-ma la realitati si aspiratii ...
Rahat ... n-aveam cum sa mai adorm ..de fapt ... Am inchis robinetul din baie , am aprins lumina si am inceput sa pocnesc frigiderul . Nu a tacut . De fapt , parca incepuse sa urle mai rau .
L-am lasat sa urle . Doar nu aveam cum sa-l inchid . Mustarul meu merita macar atat .
Ma gandeam ... La ce imi trebuie mie frigider ?
Uite ca imi trebuie ... Venea raspunsul ... Nu toate lucrurile au un rost . Au doar explicatii . Asa si cu frigiderul . Asa si cu canapeaua .
Aia nu mai era de mult canapea . Imi trebuia alta . Ar fi avut si rost . Dar nu ar fi avut explicatie . Aveam deja canapea .
Ma gandeam ca , de fapt , am devenit un om al uzantelor . Prea ma interesa doar sa dea bine tot ce fac . Ma interesa parerea oamenilor din jur despre orice ma inconjura . Ajunsesem sa modific titlurile de salvari de jocuri pe care le aveam . Daca le vedea cineva si nu se ridicau la inaltimea asteptarilor ?
Pai da ... Mi-am spus dezamagit .. Asta e ... Nu mai imi iau canapea , ca am . Imi iau un monitor mare .
Alaltaieri intrase cineva la mine in casa si mi-a ras in nas de amaratul meu de monitor second hand . Aveam sa imi iau un monitor mai mare si sa dorm in continuare culcat intre bratele majestuoase ale canapelei .
Ce daca ma durea gatul dimineata ? Conta ? De fapt cred ca despre asta e vorba in neplacerile vietii ... despre a nu spune ce te doare ...
Am iesit sa iau aer . In casa se instaurase un iz de abur contopit cu fum de tigara ce intra peste tot .. in haine , in nari , in televizor , in parul imbacsit si nespalat pe care uitasem sa-l tund .
Da lasa ... maine imi iau io monitor si totul o sa fie bine ... Am deschis usa terasei si am iesit cu pasi siguri pe acoperisul blocului ...
Ce negru si intunecat parea cerul ... cred ca atunci mi-am dat seama prima data cat de grea poate fi , si cat de apasatoare este singuratatea . Sub un cer atat de intunecat , simteai ca vei muri singur si al nimanui .
M-am culcat pe chaise-long-ul de plaja si ma zgaiam in sus ... doar doar vedeam si eu ceva interesant ... Vedeam ? Nu cred ca vedeam nimic dar ajunsese destul de placut sa simti aerul ala rece pe piele si stateam acolo ..parca asteptand sa se intample ceva .
Asteptam o revolutie de cand eram mic si invatasem cuvantul . Numai ca nu dadusem niciodata nastere uneia .Eram un tip plin de energie ce exploda incetul cu incetul in mine insumi ..si asta ma consuma .
Am adormit acolo pe terasa ... si cred ca si in ziua de astazi inca mai dorm . Revolutiile nu se intampla asa ... cu una cu doua . Monitor, in schimb , mi-am luat ...