Aberatii de primavara

Plangi noapte cu lacrini adanci ...
Plangi sufletul meu pustiu si senin ,
Ca cerul vazut de pe stanci ,

Mori , cate-un pic lumina de vis ,
Mori speranta inecata-n venin
Caci portile tale acum s-au inchis ...

Vezi clipe si anii ce trec adormiti
Prin visele mele adanci si pustii
Din treacat vezi ochii umbriti

Nu cer iertare si nici sentimente
Nu caut sa fiu un martir
Nici ganduri de patimi , senzatii abjecte
Incerc doar sa fiu un satir ...
Caci viata-ne-mbraca in straie de gala
Si norii ne-adorm un pic cate-un pic
In trairi de marire si fala
Si in final nu ramane nimic